Au trecut 19 ani de când peste 10.000 de practicanți Falun Gong au protestat pașnic la complexul guvernamental central al Chinei, cerând autorităților să îi elibereze pe colegii lor practicanți și să le permită să-și exercite credința nestingheriţi. Ce a văzut lumea în Falun Gong de atunci?
În primul rând, pace și compasiune
Practicanții Falun Gong sunt buni, pașnici și raționali. Mass-media, care este controlată de Partidul Comunist Chinez (PCC), a acuzat practicanții că ar fi înconjurat și atacat guvernul central.
Practicanții nu au făcut așa ceva. Ei și-au exercitat pur și simplu dreptul constituțional de a-și exprima opinia față de oficialii guvernamentali. Procesul a fost pașnic și nimeni nu a fost gălăgios, nimeni nu a blocat traficul şi nu a deranjat rezidenții din apropiere. Înainte ca practicanții să plece, au adunat toate resturile de pe jos, inclusiv pe cele ale trecătorilor.
PCC a susținut că recursul pașnic "a provocat o perturbare". De fapt, regimul în sine a provocat probleme prin arestarea și agresarea a 45 de practicanți Falun Gong care făceau exercițiile în public, ceea ce a motivat protestul.
Autoritățile au refuzat să-i elibereze pe practicanți, fapt care i-a obligat pe practicanți să vorbească. Înainte de arestări, PCC a emis articole care atacau practicanții prin intermediul purtătorilor de cuvânt din presă și instruiseră ofițerii de securitate publică să-i hărțuiască pe practicanții care făceau exercițiile în aer liber, ca și cum ar fi fost deja vinovați, înainte să se fi investigat ceva.
Departamentul de propagandă a interzis apoi publicarea cărților Falun Gong fără a trece prin nicio procedură legală. În fața acestor acuzații și hărțuiri, practicanții au simțit că este timpul să comunice cu guvernul și să-şi ceară dreptul lor constituțional fundamental la libertatea de credință. La protest, ei au cerut guvernului să elibereze cei 45 de practicanți, să permită publicarea cărților și să asigure un mediu liber în care să practice.
Pe 25 aprilie 1999, ziua apelului pașnic, premierul de atunci, Zhu Rongji, a rezolvat în mod corespunzător problema cu practicanții.
Din păcate, Jiang Zemin, lider la acea vreme, a înființat Biroul 610, o organizație extra-legală, care acum supraveghează persecuția împotriva Falun Gong. Apoi, la 20 iulie 1999, Jiang a lansat o persecuție sistemică la nivel național împotriva Falun Gong.
În ultimii 19 ani, autoritățile chineze au torturat neobosit practicanții care au refuzat să renunțe la credința lor în închisori, lagăre de muncă forțată și centre de spălare a creierului. Cel puțin 4213 practicanți care au murit în urma torturii au fost documentați, luând în considerare cât de puține informații au reușit să treacă de firewall-ul internetului din China.
Cu toate acestea, în ultimii 19 ani nu a existat niciun incident în care vreun practicant să se răzbune prin violență. Dimpotrivă, practicanții consideră că poliția care participă la persecuție nu este decât victimă a propagandei PCC. Practicanții nu au încetat niciodată să spună poliției despre Falun Gong și adevărul despre persecuție, pentru că ei nu vor ca aceștia să comită crime care rănesc oameni buni.
Mass-media PCC a susținut că peste 1400 de practicanți au fost implicați în incidente extrem de incorecte, incluzând auto-incendierea în Piața Tiananmen. Toate acestea s-au dovedit a fi minciuni.
În al doilea rând, credință neclintită
În al doilea rând, practicanții nu și-au clintit credința lor fermă în principiile Adevăr-Compasiune-Toleranță. Nicio formă de tortură folosită în închisori, în lagărele de muncă forțată și centrele de spălare a creierului nu au reușit să le schimbe inima de compasiune.
An de an, practicanții continuă să spună publicului motivul pentru care persecuția nu este corectă și cer oamenilor să ajute la oprirea ei. În istoria mișcărilor politice ale PCC, niciun grup nu a reușit să supraviețuiască atunci când Partidul l-a selectat pentru persecuție. Cu excepția Falun Gong.
În ultimii 19 ani practica s-a răspândit în întreaga lume și tot mai mulți oameni au ales să devină practicanți. Nicio dictatură și nici o formă de violență sau de minciuni nu pot schimba credința practicanților în Adevăr-Compasiune-Toleranță.
În al treilea rând, fără agendă politică
În sfârșit, practicanții Falun Gong au arătat de-a lungul vremii că nu sunt motivați politic. Ei nu au intenția să se implice în politică. În Taiwan și în țările democratice occidentale, practicanții nu devin preocupați de partide sau alegeri politice. Ei participă adesea la evenimentele comunității locale pentru a introduce practica în rândul publicului și sunt adesea onorați de guvernele și comunitățile locale. Acesta este modul în care practica funcționează în țările normale.
Când regimul comunist chinez a ales să persecute și să calomnieze Falun Gong, practicanții și-au asumat responsabilitatea de a spune oamenilor de ce regimul face ceea ce face, pentru a împiedica inducerea în eroare a oamenilor.
Practicanții descriu crimele regimului chinez și îi ajută pe oameni să renunțe la PCC și la organizațiile sale afiliate. Ei nu sunt implicați în politicile Chinei; ei doar ajută oamenii să iasă din el.
Practicanții nu țin ură împotriva PCC, dar își riscă siguranța pentru a le spune oamenilor să renunțe pentru a-i ajuta.
Deși China susține că sistemul lagărelor de muncă forțată a fost eliminat, Biroul 610 continuă să influențeze sistemele polițienești și judiciare pentru a persecuta practicanții. Potrivit Minghui, 1294 de practicanți au fost condamnați la închisoare în 2016 pentru refuzul de a renunța la credința lor și 974 în 2017.
În perioada ianuarie-martie a acestui an, 194 de practicanți au fost deja condamnați. Regimul chinez nu ia în considerare propria Constituție și încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor săi. Toți cetățenii chinezi sunt victime ale acestei tragedii de 19 ani.
---
Pentru a fi la curent și alături de noi în demascarea și oprirea persecuției din China, dați LIKE la pagina noastră de Facebook mai jos. Apreciem!
