"Cum a apărut omenirea"
În primul rând, aş dori să felicit pe toată lumea cu ocazia Anului Nou Chinezesc!
Anul Nou ar fi, în mod normal, un moment în care schimbăm câteva remarci plăcute referitoare la această ocazie. Dar observ pericolul iminent care se apropie de omenire, şi, din acest motiv, fiinţele divine m-au rugat să le transmit câteva cuvinte tuturor celor din această lume. Fiecare lucru pe care sunt pe cale să îl dezvălui este un secret ceresc, foarte bine păzit, iar scopul este ca oamenilor să li se prezinte adevărata situaţie şi să li se ofere o nouă şansă de a fi salvaţi.
Mai întâi se pune întrebarea cum a apărut omenirea. Din zorii creării sale şi până în zilele sale finale, universul a trecut printr-un proces lung de timp care constă în patru etape - formare, stagnare, degenerare şi distrugere. Când se ajunge la punctul final al etapei de distrugere, are loc instantaneu distrugerea completă a tuturor lucrurilor din corpul cosmic mai mare - care include universul în care existăm noi - şi toate fiinţele pier!
Când o persoană moare este vorba doar de deteriorarea şi descompunerea corpului său fizic, în timp ce sufletul său adevărat (care reprezintă cine este el cu adevărat şi care nu moare odată cu moartea corpului fizic) va continua să trăiască în viaţa următoare, fiind renăscut. Astfel, la fel cum universul trece prin formare, stagnare, degenerare şi distrugere, fiinţele umane trec prin naştere, îmbătrânire, boală şi moarte. Acestea sunt legi ale universului, care se aplică inclusiv fiinţelor mai înalte, doar că durata lor de viaţa este mai lungă, procesul fiind cu atât mai lung cu cât fiinţele sunt mai măreţe. Viaţa şi moartea nu sunt dureroase pentru ele, iar ele rămân conştiente în timpul acestor procese - pentru ele este ca şi cum şi-ar schimba hainele. Spus altfel, în mod normal vieţile nu mor cu adevărat. Cu toate acestea, atunci când universul şi cosmosul se dezintegrează în etapa finală a procesului formării, stagnării, degenerării, distrugerii, vieţile nu vor mai renaşte şi nu va mai exista viaţă şi materie, totul se va transforma în praf şi se va întoarce la starea de vid. În acest moment, lumea umană trăieşte ultima perioadă din faza de distrugere a procesului formării, stagnării, degenerării, distrugerii. Totul s-a schimbat în rău în aceste timpuri finale, după cum era destinat, astfel că distrugerea este iminentă. Iar acesta este motivul pentru care lumea este atât de tulburată. Rareori oamenii mai au gânduri bune, minţile lor au devenit deformate, promiscuitatea şi abuzul de droguri sunt răspândite, iar oamenii aderă la ateism. Acestea sunt inevitabile în ultima etapă a cosmosului şi ilustrează perioada în care s-a ajuns!
Creatorul preţuieşte toate fiinţele cereşti care există, precum şi toate vieţile care sunt bune şi binevoitoare, precum şi toate creaţiile glorioase din cosmos. Aşa că la începutul etapei de degenerare, a condus unii zei către stratul cel mai exterior al corpului cosmic (cunoscut în general drept "Dincolo de Tărâmul Divin"), un loc unde nu existau fiinţe divine, şi a creat Pământul. Dar Pământul nu avea capacitatea de a exista independent; avea nevoie de existenţa unei structuri cosmice corespondente cu care să poată forma un sistem circulator care să susţină viaţa şi materia. Din acest motiv, Creatorul a organizat un spaţiu mai mare în afara Pământului, pe care fiinţele mai înalte îl numesc cele "Trei Tărâmuri". Înainte să vină timpul final al salvării, nicio fiinţă mai înaltă, indiferent cât de măreaţă era, nu avea voie să intre în acest spaţiu fără permisiunea Creatorului. În cadrul celor Trei Tărâmuri există trei niveluri majore: Tărâmul Dorinţei (yu), care conţine fiinţele de pe acest pământ, incluzând fiinţele umane; al doilea tărâm, Tărâmul Formei (se), care este deasupra sa şi al treilea tărâm, şi mai sus, cunoscut drept Tărâmul Fără Formă (wu se). Fiecare tărâm este mai înalt şi mai glorios decât cel de sub el, deşi niciunul nu se poate compara cu Tărâmul Divin sau cu numeroasele regate cereşti şi mai înalte. "Cerul" la care se referă de obicei oamenii se află, de fapt, fie în Tărâmul Formei, fie în Tărâmul Fără Formă, în interiorul celor Trei Tărâmuri. Fiecare dintre cele Trei Tărâmuri are zece niveluri în interior, ceea ce înseamnă un total de treizeci şi trei de niveluri, dacă includem şi cele Trei Tărâmuri în sine. Fiinţele umane locuiesc în Tărâmul Dorinţei, iar acesta este cel mai de jos dintre planuri, cu cel mai dur mediu. Viaţa este dureroasă şi scurtă aici, dar şi mai îngrozitor este faptul că în lumea umană puţine dintre lucrurile pe care oamenii le iau drept adevăruri sunt de fapt valide. Ceea ce fiinţele umane consideră a fi adevărat este, în general, văzut în mod opus în marele univers (excepţie fac însă adevărurile mai înalte pe care cei sfinţi le-au predat omenirii). De exemplu, fiinţele divine nu consideră că este corect ca cel care învinge într-o bătălie să devină conducător, ca un teritoriu să fie cucerit prin forţă militară sau ca cei puternici să fie consideraţi nişte eroi - deoarece este vorba de omoruri şi jefuirea celorlalţi. Nu aceasta este calea universului şi nici modul în care fac lucrurile fiinţele mai înalte. Cu toate acestea, în lumea umană, acestea sunt inevitabile şi acceptate. Acestea sunt căile lumii umane, dar ele sunt contrare celor ale universului. Astfel, dacă o persoană doreşte să se întoarcă în ceruri, trebuie să urmeze legile adevărate, mai înalte, şi să lucreze asupra sinelui său. Unii oameni sunt mulţumiţi atunci când se descurcă puţin mai bine în viaţă decât alţii. Dar astfel de oameni nu fac decât să se compare cu alte fiinţe umane din acest tărâm uman, când, de fapt, toţi cei de aici trăiesc în ceea ce este considerat a fi coşul de gunoi al universului. Cele Trei Tărâmuri au fost create în planul cel mai exterior al corpului cosmic, iar aici totul este alcătuit din cele mai inferioare, mai grosolane şi mai murdare particule - molecule, atomi şi altele asemenea. În ochii fiinţelor mai înalte, acesta este locul unde este aruncat gunoiul universului. Astfel, ele consideră acest plan al moleculelor drept praf sau "lut" şi îl consideră cel mai coborât tărâm. De aici provine credinţa susţinută în unele religii, potrivit căreia omul a fost făcut din lut. Într-adevăr, omul a fost format din materie în planul molecular.
Atunci când fiinţele divine au creat omul, au făcut-o la cererea Creatorului, iar El le-a dat instrucţiuni ca fiecare dintre ele să creeze fiinţe umane după chipul lor unic. Din acest motiv, există rasele albă, asiatică, neagră şi altele. Deşi aparenţele lor exterioare diferă, sufletele lor le-au fost date de Creator. Şi de aceea ele au valori comune. Scopul pe care l-a avut Creatorul atunci când a dirijat fiinţele divine să facă omul a fost acela de a se folosi de om în vremurile finale, când El va oferi tuturor vieţilor din marele univers - inclusiv fiinţelor sfinte - salvarea.
Dar de ce ar pune Creatorul fiinţele divine să creeze oamenii într-un loc de un nivel atât de coborât şi de inferior? Pentru că, acesta fiind cel mai de jos plan al universului, este cel mai îngrozitor loc şi doar atunci când lucrurile sunt dificile şi dureroase se poate eleva o persoană prin practică spirituală şi îşi poate plăti ea karma. Atunci când, în mijlocul experienţelor dureroase, o persoană reuşeşte totuşi să păstreze gânduri bune, să fie recunoscătoare şi să fie bună, se elevează. Salvarea este un proces de ascensiune de la nivel coborât la nivel înalt, aşa că trebuie să înceapă de jos. Viaţa este dificilă pentru oricine trăieşte aici. Există tensiuni între oameni atunci când aceştia încearcă să se descurce mai bine, există starea teribilă a mediului natural şi există problema că simplul fapt de a te descurca în viaţă necesită multă gândire şi efort, pentru a da doar câteva exemple. Toate aceste circumstanţe le oferă oamenilor oportunităţi de a se eleva spiritual şi de a-şi diminua karma. Este cert că trecerea prin greutăţi îi poate ajuta pe oameni să îşi plătească păcatele şi karma. Şi oricine reuşeşte să rămână binevoitor în mijlocul situaţiilor dureroase şi al problemelor interpersonale va acumula merite şi virtuţi şi, drept urmare, va obţine elevarea sufletului său.
Odată cu sosirea timpurilor moderne, Creatorul a intenţionat să folosească în principal corpurile umane pentru a salva numeroasele vieţi din univers. Aşa că sufletele aflate iniţial în majoritatea corpurilor umane de aici au fost înlocuite cu cele ale unor fiinţe mai înalte, care s-au întrupat în ele. Cu un corp uman, acestea îşi puteau reduce karma şi păcatele prin îndurarea de greutăţi. Iar în acest loc lipsit de adevăr, ei puteau, ţinându-se ferm de adevărurile mai înalte predate de Dumnezeu şi perseverând în a fi buni şi binevoitori, să obţină elevarea sufletelor lor. Sfârşitul vremurilor a sosit, iar Poarta Cerească prin care se poate ieşi din cele Trei Tărâmuri a fost deschisă. Creatorul îi alege pentru salvare pe cei care au făcut ceea ce am descris.
Totul în univers a devenit din ce în ce mai impur de-a lungul procesului de formare, stagnare şi degenerare, şi degradat faţă de momentul Creaţiei. Şi acesta este motivul pentru care lucrurile se îndreaptă spre Distrugere. Cu alte cuvinte, totul în marele univers a degenerat, vieţile nu mai sunt la fel de bune cum erau la început, nu mai sunt pure şi toate au acumulat karma şi păcate. Acesta este motivul pentru care se intră în faza de distrugere. Acest tip de păcat este ceea ce a fost denumit în contexte religioase păcatul originar. Pentru ca universul să poată fi salvat, Creatorul a îndrumat o multitudine de fiinţe mai înalte şi regi ai tărâmurilor divine să coboare pe pământ şi să asume o formă umană în acest cadru, unde să sufere, să se eleveze şi să-şi plătească păcatele şi să se reconstruiască din nou - urcând, astfel, iar în ceruri. (Creatorul reconstruieşte universul în timp ce salvează omenirea). Noul univers este absolut pur şi glorios. Dacă, într-un astfel de cadru dificil, o persoană îşi poate păstra gândurile virtuoase, dacă poate rezista în faţa asaltului valorilor şi viziunilor moderne şi rămâne fidelă valorilor tradiţionale şi dacă încă mai crede în divinitate în faţa asalturilor din partea doctrinei ateiste şi evoluţioniste, atunci acea persoană îşi va îndeplini scopul: obţinerea salvării şi întoarcerea în ceruri. Toată nebunia pe care o vedem acum în lume a fost planificată astfel, pentru faza finală, de către fiinţe divine. Scopul lor a fost să testeze vieţile de aici şi să vadă dacă sunt demne de salvare şi să le dea o şansă ca, în acest proces, să-şi plătească păcatele şi karma în timp ce trec prin lucruri dificile. Iar toate acestea au fost făcute pentru ca oamenii să poată fi salvaţi şi să se poată întoarce în ceruri.
Astfel că scopul vieţii oamenilor pe acest pământ nu este de a realiza ceva în societate. Toate încercările intense şi eforturile pe care le fac oamenii în viaţă, precum şi dorinţa lor de a obţine ceea ce îşi doresc, care poate implica chiar şi recurgerea la mijloace lipsite de scrupule, îi fac pe oameni să devină imorali. Motivul pentru care oamenii au venit pe această lume şi au devenit fiinţe umane a fost acela de a-şi plăti păcatele şi karma şi de a face un progres spiritual semnificativ. Oamenii au venit în această lume pentru a obţine salvarea. Ei au venit aici şi au luat formă umană pentru a-l aştepta pe Creator şi ca El să-i salveze (ducându-i) înapoi în împărăţia lor cerească. Şi, în timp ce aşteptau, au acumulat merite de-a lungul numeroaselor lor vieţi anterioare; acesta a fost scopul renaşterilor oamenilor. Natura tulburată a acestei lumi este menită să transforme aceste vieţi în ceva măreţ. Desigur, există unii oameni care, atunci când au căutat ajutor divin în vremuri de restrişte, nu au fost mulţumiţi de rezultat şi au început să-L urască pe Dumnezeu - chiar întorcându-se împotriva Lui drept rezultat. Unii chiar au trecut în partea demonică, întunecată, şi au comis chiar mai multe păcate şi au făcut şi mai multă karma. Cei cărora li se aplică acest lucru ar fi bine să îşi revină repede şi să Îi ceară iertare lui Dumnezeu, dacă vor să mai aibă o şansă de a se pune la adăpost. Tot ceea ce se întâmplă în viaţa cuiva - fie că pare drept sau nu - este, în realitate, consecinţa karmică a lucrurilor bune sau rele făcute în vieţile anterioare. Cantitatea de binecuvântări şi de virtute pe care cineva le-a acumulat în vieţile anterioare determină ce soartă îi este rezervată în această viaţă, sau poate în următoarea. Dacă cineva trăieşte o viaţă binecuvântată şi virtuoasă acum, poate că acest lucru se va materializa în viaţa următoare într-o funcţie înaltă şi un salariu ridicat, sau s-ar putea manifesta în diferite tipuri de bogăţie şi avere. Iar acest lucru include, de asemenea, ca cineva să aibă o familie fericită, de aceasta depinde chiar cum le va merge copiilor săi, şi aşa mai departe. Acesta este motivul fundamental pentru care unii oameni sunt bogaţi, iar alţii săraci, pentru care unii ocupă poziţii de rang înalt, în timp ce alţii sunt săraci şi fără adăpost. Nu seamănă deloc cu prostiile diabolice pe care le debitează sinistrul comunism despre egalitatea între bogaţi şi săraci. Universul este drept. Cei care fac bine sunt binecuvântaţi pentru asta, în timp ce aceia care fac lucruri rele se vor confrunta cu retribuţia - dacă nu în această viaţă, atunci în următoarea. Pentru că aceasta este o lege imuabilă a universului! Cerul, Pământul, divinităţile şi Creatorul deopotrivă au compasiune faţă de toate vieţile. Cerul şi Pământul, la fel ca şi omul, au fost făcute de Creator şi nu se întâmplă niciodată ca El să favorizeze unele vieţi şi să le dezavantajeze pe altele. Motivul pentru care unii oameni duc o viaţă fericită, iar alţii nu, se reduce tot la recompensele şi retribuţiile pentru faptele din trecut.
Când vedeţi oameni care câştigă sau care pierd în viaţă, acestea par să decurgă natural, din lucruri ale acestei lumi. Dar, la nivel fundamental, sunt consecinţele karmice ale acţiunilor din trecutul acelor oameni. Fie că oamenii au sau nu au ceva, fie că ei câştigă sau pierd în viaţă, acest lucru se va întâmpla în moduri care sunt în acord cu felul în care lucrurile funcţionează în această lume. Prin urmare, indiferent cât de bogaţi sau de săraci sunteţi în viaţă, trebuie să vă asiguraţi că faceţi fapte bune, să vă abţineţi de la fapte rele, să fiţi buni şi binevoitori, să fiţi credincioşi şi smeriţi şi să fiţi gata să îi ajutaţi pe ceilalţi. În acest fel veţi acumula binecuvântări şi virtute şi veţi fi recompensaţi în viaţa următoare. În trecut, oamenii în vârstă din China obişnuiau să vorbească despre faptul că nu trebuie să te plângi de soartă în viaţă atunci când îţi este greu şi că vei avea o viaţă viitoare mai bună acumulând virtuţi prin fapte bune. Ideea era că este inutil să te rogi pentru ajutorul lui Dumnezeu dacă nu ai făcut fapte bune în viaţa anterioară şi nu ai acumulat binecuvântări. Universul are legile sale, şi chiar şi fiinţele mai înalte trebuie să le respecte. Chiar şi ele vor fi pedepsite dacă fac lucruri pe care nu ar trebui să le facă. Lucrurile nu sunt aşa de simple precum cred oamenii. Ar trebui oamenii să aştepte de la fiinţele mai înalte să le ofere tot ce le cer ei prin rugăciuni? Condiţia prealabilă este că persoana trebuie să fi strâns binecuvântări şi virtute în vieţile anterioare pentru asta. Aşa că lucrurile pe care le primeşti sunt în contul binecuvântărilor şi virtuţii pe care le ai! Acest lucru este dictat de legile universului. Dar, vorbind la un nivel fundamental, să primeşti ce îţi doreşti nu este scopul final al acumulării de binecuvântări şi de virtute. Scopul real al acumulării acestora este de a-ţi pava drumul pentru a te întoarce în Cer. Asta este cel mai important, nu fericirea de moment pe care ele ţi-o pot aduce în această viaţă!
Învățătorul Li Hongzhi
20 ianuarie, 2023
***
Domnul Li Hongzhi este fondatorul disciplinei spirituale Falun Gong. Practica combină meditația și exercițiile blânde cu o filozofie morală centrată pe principiile adevăr, compasiune și toleranță.
După ce domnul Li a prezentat pentru prima dată practica publicului în China la începutul anilor 1990, aproximativ 100 de milioane de oameni au început să practice. De atunci, practica sa răspândit în peste 100 de țări din întreaga lume.
Domnul Li a fost nominalizat de patru ori la Premiul Nobel pentru Pace și a fost nominalizat de Parlamentul European pentru Premiul Saharov pentru Libertatea Gândirii. De asemenea, este și laureatul Premiului Internațional pentru Libertatea Religioasă al Freedom House.
Acest articol al domnului Li, tradus din chineză, este publicat de The Epoch Times cu ocazia Anului Nou Chinezesc.
